Rezultate concurs Vampirii din Morganville 7

Deci nu mai dau cerinte pentru compuneri niciodata. Am primit niste compuneri extrem de interesante si se vede ca v-ati straduit sa le faceti. Cu greu am ales castigatorul si acesta este: Alexandra Carstian. Felicitari! Te rog sa imi lasi datele tale de contact prin formularul din dreapta paginii pentru a intra in posesia carti. (Cartea o voi expedia saptamana viitoare.)

Si acum compunerea:

         E întuneric, mi-e frig şi nu ştiu unde sunt… Ba da, ştiu, dar nu pot accepta asta. Sunt în Morganville-ul stăpânit de vampiri, în care dacă ieşi din casa după lăsarea întunericului…

Dar iată-mă aici, îmbrăcată în catifeaua nopţii, pe o alee îngustă, neştiind ce să fac şi unde să mă duc. Cine sunt şi cum am ajuns aici întrebaţi? Sunt Mery…Meredith. La a doua întrebare nu ştiu răspunsul, dar tot ce mă interesează e cum mă voi întoarce iar în paginile calde ale romanului din care vin, în braţele liniştitoare ale lui Gabriel.

Mi-am strâns mai bine braţele în jurul meu, încercând în zadar să mă încălzesc, căci frigul era prea puternic, ajungându-mi deja până la oase. Deşi ochii mi s-au obişnuit cu întunericul, tot nu reuşesc să disting nimic în bezna de pe alee. Dar nu mai contează, pentru că cineva…sau ceva…a reuşit să mă distingă pe mine…

Nişte pleoscăituri ce mă duc cu gândul la un animal de pradă flămând se apropie de mine însoţite de un mârâit uşor şi paşi greoi; paşi umani…

M-am întors din instinct, uitând pentru o clipă că mi-era imposibil să văd ceva. Zgomotul se auzea din ce în ce mai aproape, aşa că am fugit. Am fugit către capătul alei, prin întunericul nesfârşit ce părea că vrea să mă încetinească în încercarea de a scăpa de acel ceva ce îmi făcea inima să-mi bată nebuneşte în piept.

După un minut ce a părut să dureze o eternitate, urmăritorul meu s-a oprit la capătul alei cu un mârâit zgomotos ce m-a cutremurat pe dinăuntru iar eu băteam agitată la uşa primei case pe care am văzut-o, binecuvântând lumina galbenă a becului aprins de deasupra mea. Alte câteva bătăi insistente şi uşa s-a deschis în sfârşit. O bătrână mi-a făcut semn să intru, privindu-mă cu sprâncenele ridicate, cutele de pe fruntea ei adâncindu-se chiar mai tare. Am intrat fără să mai aştept o altă invitaţie. A zăvorât uşa imediat după mine şi m-a condus pe hol, oprindu-se apoi în faţa unei uşi de lemn complicat sculptată şi îndemnându-mă să intru, insă fără să scoată o vorbă.

Am deschis uşor uşa, strecurându-mă înăuntru. Am ajuns într-o cameră mare, cu pereţii acoperiţi de rafturi cu cărţi; o bibliotecă. Sute de volume îmbrăcate în piele maronie îşi etalau titlurile scrise cu litere aurii pe cotoare, strălucind în lumina flăcărilor din şemineu. Cu excepţia rafturilor, mobila era alcătuită doar din două fotolii supradimensionate şi o măsuţă de cafea ce părea miniaturală în comparaţie cu ele.

Unul dintre fotolii era ocupat de o femeie a cărei înfăţişare regească părea cu totul atemporală. Pielea albă, complet lipsită de riduri, îi îmbrăca oasele fine evidenţiindu-i trăsăturile aristocratice dar dure, faţa ei ca de marmură privindu-mă fix, cu o expresie de seriozitate.

–   Bună, micuţă Meredith. Ia loc.

Mi-a făcut semn spre fotoliul liber. Vocea ei rece şi fără inflexiuni îmi răsuna în minte când m-am aşezat, simţindu-mă inconfortabil şi lipsită de apărare în îmbrăţişarea de piele rece în care stăteam

– Eu sunt Amelie. Presupun că şti unde te afli. În tonul ei nu se simţea nici un strop de amabilitate. A continuat, fără să îmi dea ocazia de a spune ceva şi făcând un gest delicat cu mâna. După cum şti, Morganville este un oraş al vampirilor. Este imposibil ca o vrăjitoare să îşi poată găsi locul aici.

Nu am putut să nu-mi ridic sprâncenele într-o expresie uimită; atât din cauză că ştia de natura mea cât şi din cauza durităţii cuvintelor ei ce păreau că îmi înfig adânc pumnale în inimă. Eu nu doream să mă aflu aici; nu doream să îmi găsesc un loc aici. Vroiam doar să mă întorc în lumea mea paşnică, la dragostea mea.

Amelie mă privea în continuare, pe faţa ei făcându-şi apariţia un zâmbet rece, lipsit de bucurie, printre buzele roşi arătându-se doi canini lungi, perfecţi pentru a se înfige şi a sfâşia. Vampir…Sângele mi-a îngheţat în vene, inima parcă încetând să-l mai pompeze deşi o simţeam cum încerca să-mi iasă din piept. Când i-am auzit şi următoarea replică mi-am ţinut în mod inconştient respiraţia, simţind apoi că mă sufocam atât la propriu cât şi la figurat.

– Văd că l-ai cunoscut deja pe Myrnin, afară. Te rog să-i scuzi lipsa de ospitalitate, dar sângele de vrăjitoare este o delicatesă foarte rară. După o scurtă pauză mi-a spus…mi-a ordonat să o urmez.

Mi-am înghiţit cu greu nodul din gât şi m-am ridicat, mergând după Amelie până la o uşă îngustă, de fier, cu decoraţii arginti. A întors cheia în broască şi a împins-o delicat cu degetele, uşa deschizându-se în ciuda greutăţii ei.

– Fugi direct în casă, mi-a spus în timp ce mă împingea afară din cameră şi închidea poarta imediat în spatele meu.

Am căzut în întuneric, dezorientată. Prea speriată ca să-mi mai formez propriile gânduri, am ţinut cont de sfatul Ameliei şi am fugit spre casa din faţa mea.

Pe la jumătatea drumului, o nouă pereche de paşi s-a adăugat sunetului scos de pantofii mei. Apoi o alta. Şi încă una se apropia…

Tot ce puteam gândi era: fugi! fugi pentru viaţa ta!

Dar exact când eram pe punctul de a fi prinsă, uşa casei s-a deschis şi un tânăr blond a ieşit, pocnind vampirul cu un pumn sub bărbie. M-a oprit pe verandă, prea înfricoşată ca să mă pot mişca. Atunci, două braţe palide cu unghii negre m-au apucat strâns şi m-au tras în casă, trântind uşa imediat ce a intrat şi băiatul blond.

Când mi-am revenit suficient cât să pot gândi, am observat că patru perechi de ochi mă priveau…

 

Şi acesta era doar începutul aventurilor mele în Morganville, alături de Eve, Claire, Shane şi Michael, cei ce aveau să îmi devină prieteni şi colegi în Casa de Sticlă pentru următoarele trei săptămâni, cât a durat până să mă pot întoarce acasă. Oh, şi cât de dor îmi fusese de casă, de un loc cald şi sigur, unde nu te afli pe meniul de la cina nimănui şi unde poţi duce o viaţă aproape normală. Iată de ce, după ce reuşesc să fugă de acolo, nimeni nu se mai întoarce în Morganville…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Rezultate concurs Vampirii din Morganville 7

  1. Marya. zice:

    Felicitari, este foarte reusita compunerea. 🙂

  2. Sayuki zice:

    Uu, mersi mult de tot >;D<
    Am trimis datele de contact, abia astept sa ajunga cartea ❤

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s